Înțelesuri
- 1
A arunca ceva cu putere, departe.
„Băiatul a azvârlit piatra peste râu.”
- 2
A arunca un lucru de care nu mai ai nevoie.
„A azvârlit pantofii vechi la gunoi.”
- 3
(Despre cai) A lovi cu picioarele din spate.
„Ai grijă la iapa aia, că azvârle!”
- 4
(Reflexiv) A se repezi, a se arunca.
„S-a azvârlit în apă fără să stea pe gânduri.”
Sinonime
- a arunca
- a zvârli
Cum se folosește
Conjugarea după DOOM 3: eu azvârl, tu azvârli, el azvârle, ei azvârlă; conjunctiv: să azvârle; imperativ: azvârlă!
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- azvârl
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- azvârli
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- azvârle
- indicativ prezent pers. a 3-a plural
- azvârlă
- imperfect pers. 1 singular
- azvârleam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să azvârl
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să azvârle
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- azvârlă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din amestecul lui „a arunca” cu „a zvârli”.