Înțelesuri
- 1
A face ca ceva să ajungă la distanță, printr-o mișcare puternică; a azvârli.
„A aruncat mingea peste gard.”
- 2
A da la gunoi; a lepăda.
„Aruncă hârtiile astea, că nu mai trebuie nimănui.”
- 3
A împrăștia sămânța; a semăna.
„A aruncat grâul din mână, ca pe vremuri.”
- 4
A răspândi lumină sau umbră.
„Lampa arunca o lumină slabă pe masă.”
- 5
A pune pe cineva într-o situație grea; a-l împinge.
„Datoriile l-au aruncat în stradă.”
- 6
A cheltui fără socoteală.
„Aruncă banii pe fleacuri și pe urmă se plânge.”
- 7
A rosti ceva în treacăt.
„A aruncat o vorbă și a plecat.”
- 8
(Reflexiv) A se repezi, a se năpusti.
„S-a aruncat în apă fără să stea pe gânduri.”
Expresii și locuțiuni
- A-și arunca ochiia privi repede, în treacăt.
- A arunca în aera distruge cu explozibil.
- A arunca vina pe cinevaa-l face răspunzător în locul tău.
- A arunca praf în ochia înșela prin aparențe.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- arunc
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- arunci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- aruncă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să arunc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să arunce
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (eruncare).