Înțelesuri
- 1
Faptul de a arunca un lucru; aruncare.
„Câinele fugea după băț la fiecare aruncătură a stăpânului.”
- 2
Distanța până la care ajunge un lucru aruncat.
„Cu fiecare încercare, aruncătura lui ajungea tot mai departe.”
Sinonime
- aruncare
- azvârlire
Cum se folosește
Genitiv-dativ: aruncăturii; plural: aruncături.
Expresii și locuțiuni
- la o aruncătură de bățFoarte aproape.
- aruncătură de ochiPrivire scurtă, ochire.
- dintr-o aruncătură de ochiDintr-o singură privire, pe loc.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- aruncăturii
- plural
- aruncături
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).