Înțelesuri
- 1
A apuca și a ține cu mâna ceva care vine spre tine sau care e gata să scape.
„A prins mingea din zbor.”
- 2
A pune mâna pe cineva care fuge; a captura.
„Au prins hoțul chiar în gară.”
- 3
A fixa ceva de altceva.
„A prins afișul cu piuneze.”
- 4
A ajunge la timp la un tren, la un autobuz.
„Am prins ultimul autobuz la limită.”
- 5
A înțelege, a pricepe repede.
„Prinde repede la matematică.”
- 6
A auzi doar o parte dintr-o discuție, în treacăt.
„Am prins doar sfârșitul discuției.”
- 7
A se îmbolnăvi de ceva molipsitor.
„A prins o răceală zdravănă în drum spre casă.”
- 8
(Despre plante) A face rădăcini în locul unde a fost pusă.
„Butașii au prins bine anul ăsta.”
- 9
(Despre lichide) A se închega, a se întări.
„A prins gheața pe baltă peste noapte.”
- 10
(Reflexiv) A se apuca de ceva ca să nu cadă.
„Prinde-te de mână, să nu aluneci.”
- 11
(Reflexiv) A intra în vorbă sau în întrecere cu cineva.
„S-au prins la vorbă și a trecut ora.”
- 12
(Despre haine, culori) A i se potrivi, a-i sta bine.
„Îi prinde bine culoarea asta.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- A prinde de vestea afla la timp; a băga de seamă.
- A prinde rădăcinia se statornici undeva.
- A prinde viațăa se însufleți; a începe să se împlinească.
- A prinde pe cineva cu mâța-n saca-l descoperi chiar în timp ce face fapta.
- A prinde curaja se îmbărbăta.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă prind
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- te prinzi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se prinde
- perfect simplu pers. 1 singular
- mă prinsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- ne prinserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 singular
- mă prinsesem
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- ne prinseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă prind
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se prindă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- prinde-te
- gerunziu
- prinzându-mă
- participiu
- prins
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (prendere, formă a lui prehendere).