Înțelesuri
- 1
A prinde pe cineva pe neașteptate, tocmai când face ceva ce voia să țină ascuns.
„L-a surprins copiind la teză.”
- 2
A da peste cineva nepregătit; a-l lua pe nepusă masă.
„Ploaia ne-a surprins la jumătatea drumului.”
- 3
A mira pe cineva; a-l uimi.
„M-a surprins cât de bine cânta.”
- 4
A observa ceva în treacăt, fără să fi căutat.
„I-a surprins privirea în oglindă.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A lua prin surprinderea face ceva pe neașteptate, fără ca celălalt să apuce să se pregătească.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- surprind
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- surprinzi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- surprinde
- perfect simplu pers. 1 singular
- surprinsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- surprinserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- surprinseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să surprind
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să surprindă
- gerunziu
- surprinzând
- participiu
- surprins
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul surprendre, potrivit la noi după verbul „a prinde”.