Înțelesuri
- 1
A așeza un lucru deasupra altuia.
„Suprapune cele două hărți și vezi diferențele.”
- 2
(Reflexiv) A coincide în timp sau în spațiu.
„Cele două ședințe se suprapun.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu suprapun, el suprapune.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- suprapun
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- suprapui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- suprapune
- perfect simplu pers. 1 singular
- suprapusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- suprapuserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- suprapuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să suprapun
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să suprapună
- gerunziu
- suprapunând
- participiu
- suprapus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din supra- și a pune, după franceză (superposer).