Înțelesuri
- 1
A forma un întreg din mai multe părți; a alcătui.
„Trei oameni compun comisia.”
- 2
(Reflexiv) A consta din anumite părți.
„Apa se compune din hidrogen și oxigen.”
- 3
A crea o operă muzicală sau literară.
„Enescu a compus «Rapsodia Română».”
- 4
A pune laolaltă cuvinte, litere sau elemente, într-un anumit fel.
„Compun un număr de telefon.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A compune un cânteca crea muzica și versurile lui.
- A compune o formulăa alege elementele care o alcătuiesc.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- compun
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- compui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- compune
- perfect simplu pers. 1 singular
- compusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- compuserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- compuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să compun
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să compună
- gerunziu
- compunând
- participiu
- compus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul componere.