Înțelesuri
- 1
A hotărî sau a porunci ceva, cu autoritate.
„Directorul a dispus închiderea școlii pe durata furtunii.”
- 2
(Intranzitiv) A avea la îndemână și a putea folosi pe cineva sau ceva.
„Echipa dispune de un laborator modern.”
- 3
A așeza lucrurile într-o anumită ordine.
„A dispus cărțile pe raft după mărime.”
- 4
(Reflexiv) A căpăta o stare bună, veselă.
„După concert, toți s-au dispus și au cântat în autocar.”
Antonime
- a se indispune
Cum se folosește
Prezentul: eu dispun, tu dispui, el dispune; participiul: dispus.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- dispun
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- dispui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- dispune
- perfect simplu pers. 1 singular
- dispusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- dispuserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- dispuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să dispun
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dispună
- gerunziu
- dispunând
- participiu
- dispus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (disposer) și din latină (disponere).