Înțelesuri
- 1
A lăsa un lucru din mână, punându-l undeva.
„A depus coroana la monument.”
- 2
A da bani spre păstrare la o bancă.
„A depus toată suma într-un cont de economii.”
- 3
A înainta un act la o instituție.
„Și-a depus dosarul până la termen.”
- 4
A da declarații în fața unei instanțe sau a unui anchetator.
„Martorul a depus mărturie sub jurământ.”
- 5
(Despre ape) A lăsa pe fund materialul purtat.
„Râul depune aluviuni la vărsare.”
- 6
(Despre insecte și pești) A lăsa ouăle sau icrele.
„Femela depune ouăle pe frunze.”
- 7
(Reflexiv, despre praf sau săruri) A se așeza într-un strat.
„S-a depus calcar pe fundul ibricului.”
Expresii și locuțiuni
- A depune jurământula rosti făgăduiala solemnă cerută de o funcție.
- A depune armelea se preda; (figurat) a renunța la luptă.
- A depune eforturia se strădui.
- A depune mărturiea spune, în fața justiției, ce știi despre o faptă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- depun
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- depui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- depune
- perfect simplu pers. 1 singular
- depusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- depuserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- depuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să depun
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să depună
- gerunziu
- depunând
- participiu
- depus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (deponere).