Înțelesuri
- 1
A pune un lucru între alte două lucruri sau între două părți; a intercala.
„Între cele două camere au interpus un perete de rigips.”
- 2
(Reflexiv) A interveni între două persoane ca mijlocitor, ca să le împace; a mijloci.
„Bunicul s-a interpus între cei doi frați și i-a împăcat.”
- 3
(Reflexiv) A se băga nechemat între doi oameni, în treburile sau în certurile lor.
„Nu vreau să mă interpun între voi doi.”
Sinonime
- a intercala
- a mijloci
- a interveni
Cum se folosește
Se conjugă ca „a pune”: eu interpun, tu interpui, el interpune; perfect simplu: interpusei; participiu: interpus.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- interpun
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- interpui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- interpune
- perfect simplu pers. 1 singular
- interpusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- interpuserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- interpuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să interpun
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să interpună
- gerunziu
- interpunând
- participiu
- interpus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (interponere), după modelul lui „a pune”.