Înțelesuri
- 1
A pune cuiva întrebări stăruitoare, mai ales într-o anchetă.
„Martorul a fost interogat două ore.”
- 2
A întreba un elev sau un candidat, ca să-i verifici cunoștințele.
„Profesorul îi interoghează pe rând.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- A interoga un martora-i pune întrebări, după rânduiala legii.
- A interoga o bază de datea-i cere să scoată informațiile care se potrivesc unei condiții.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- interoghez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- interoghează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să interoghez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să interogheze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (interroger) și latină (interrogare).