Înțelesuri
- 1
A acționa unul asupra celuilalt, a se influența reciproc.
„Unele medicamente interacționează periculos între ele.”
- 2
A comunica și a lucra cu alții.
„Copiii învață să interacționeze la grădiniță.”
Sinonime
Cum se folosește
Se pronunță in-te-rac-ți-o-na. Prezentul: eu interacționez.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- interacționez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- interacționează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să interacționez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să interacționeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din „interacțiune”.