Înțelesuri
- 1
A pregăti pe cineva într-un domeniu, a-l învăța.
„Firma își instruiește angajații noi o lună.”
- 2
A pregăti soldații pentru luptă.
„Sergentul instruia recruții pe platou.”
- 3
(Juridic) A cerceta un caz, adunând probe și mărturii.
„Judecătorul a instruit dosarul timp de un an.”
Cum se folosește
Prezentul: eu instruiesc, el instruiește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- instruiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- instruiește
- imperfect pers. 1 singular
- instruiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să instruiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să instruiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza instruire și din latinescul instruere.