Înțelesuri
- 1
A pune ceva în fața cuiva ca împotrivire — un argument, o piedică, o forță.
„A opus un refuz hotărât.”
- 2
(Reflexiv) A se împotrivi, a nu fi de acord.
„Nimeni nu s-a opus propunerii.”
- 3
A pune față în față două lucruri, ca să iasă la iveală deosebirea dintre ele.
„Autorul opune orașul de azi celui din copilăria lui.”
Sinonime
- a se împotrivi
- a rezista
- a contrapune
Expresii și locuțiuni
- A opune rezistențăa nu ceda; a se împotrivi cu putere.
Etimologie
Din latinescul opponere și francezul opposer, potrivit la noi după verbul „a pune”.