Înțelesuri
- 1
(Reflexiv) A afla încotro te îndrepți, ținând seama de punctele cardinale sau de repere.
„Turistul s-a orientat după soare și a găsit poteca.”
- 2
A așeza sau a îndrepta ceva într-o anumită direcție.
„Arhitectul a orientat ferestrele spre sud.”
- 3
A îndruma pe cineva spre o alegere sau un scop.
„Dirigintele i-a orientat pe elevi spre liceele potrivite.”
Antonime
Cum se folosește
Se desparte o-ri-en-ta; prezentul: eu orientez, el orientează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- orientez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- orientează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să orientez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să orienteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (orienter).