Înțelesuri
- 1
(Învechit și popular) A-și pierde puterile din cauza efortului; a obosi.
„Drumul lung l-a ostenit.”
- 2
A face un efort, a se osteni cu o treabă; a se strădui.
„Nu s-a ostenit să răspundă.”
Sinonime
- a obosi
- a istovi
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu ostenesc, el ostenește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- ostenesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ostenește
- imperfect pers. 1 singular
- osteneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ostenesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ostenească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (ustanon), bulgară (ustan’a) și din rusă (ustat’).