Înțelesuri
- 1
A lipsi pe cineva de dreptul de a-ți moșteni averea.
„Contele și-a dezmoștenit fiul care fugise de acasă.”
- 2
(Figurat) A lipsi pe cineva de un drept al său.
„Războiul i-a dezmoștenit pe copii de o copilărie fericită.”
Cum se folosește
Prezent: dezmoștenesc, dezmoștenește. Conjunctiv: să dezmoștenească.
Expresii și locuțiuni
- dezmoșteniții soarteiOamenii foarte săraci sau nenorociți.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- dezmoștenesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- dezmoștenește
- imperfect pers. 1 singular
- dezmoșteneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să dezmoștenesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dezmoștenească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din prefixul „dez-” și „a moșteni”, după franceza déshériter.