Înțelesuri
- 1
(A i se cuveni) A i se cădea cuiva, a-i reveni de drept; a merita.
„Ți se cuvine o răsplată pentru munca ta.”
- 2
A fi potrivit din punct de vedere al bunei-cuviințe; a se cădea.
„Nu se cuvine să întrerupi un om când vorbește.”
Expresii și locuțiuni
- Cum se cuvineașa cum trebuie, cum e potrivit.
- Ce i se cuvineceea ce merită sau i se datorează.
Etimologie
Din latinescul convenire.