Înțelesuri
- 1
A hotărî dinainte ce se va întâmpla cu cineva sau cu ceva; a destina, a sorti.
„Noul parc e menit să le ofere copiilor din cartier un loc de joacă.”
- 2
(În credințele populare) A hotărî soarta cuiva încă de la naștere; a ursi, a predestina.
„Ursitoarele i-au menit pruncului noroc și viață lungă.”
- 3
A dori cuiva un lucru; a ura.
„Bătrâna i-a menit numai bine când a plecat la oraș.”
- 4
(Învechit) A prevesti, a prezice ceva, mai ales ceva rău.
„Bătrânii credeau că cucuveaua de pe casă menește o nenorocire.”
- 5
(În superstiții) A descânta, aranjând bobii sau cărțile, ca să ghicească viitorul; a vrăji.
„Baba menea în boabe de porumb ca să afle cu cine se mărită fata.”
Sinonime
- a destina
- a sorti
- a ursi
- a hărăzi
- a ura
- a prevesti
Cum se folosește
Prezentul: eu menesc, el menește. Participiul „menit” se folosește des cu sensul „destinat”: „menit să ajute”.
Expresii și locuțiuni
- a meni a bine (sau a rău)A prevesti lucruri bune (sau rele).
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- menesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- menește
- imperfect pers. 1 singular
- meneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să menesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să menească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (mĕniti).