Înțelesuri
- 1
A spune numele cuiva sau al unui lucru, într-o discuție, fără să insiști.
„N-a pomenit nimic despre călătorie.”
- 2
A ține minte pentru mult timp.
„O să mă pomenești, dacă mai faci așa ceva.”
- 3
(La slujbă) A rosti numele cuiva, mai ales al unui mort, într-o rugăciune.
„Preotul a pomenit morții familiei.”
- 4
(Reflexiv, familiar) A se trezi deodată într-o situație.
„M-am pomenit singur în tren.”
- 5
A auzi sau a întâlni ceva până acum (mai ales la negativ).
„Așa ceva n-am mai pomenit.”
- 6
(Reflexiv, despre fapte) A fi amintit din generație în generație.
„Se pomenește și azi vitejia lui.”
Sinonime
- a aminti
- a menționa
- a se trezi
Expresii și locuțiuni
- Nici că se pomeneștenici nu poate fi vorba.
- A se pomeni cu cinevaa-l vedea apărând pe neașteptate.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă pomenesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se pomenește
- imperfect pers. 1 singular
- mă pomeneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă pomenesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se pomenească
- gerunziu
- pomenindu-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (pominĕti).