Înțelesuri
- 1
(Religie) A-și mărturisi păcatele, a se căi și a cere iertare prin post și rugăciune.
„Omul s-a pocăit de faptele rele.”
- 2
A manifesta părere de rău pentru o faptă.
„Se pocăiește că a vorbit urât.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu mă pocăiesc, el se pocăiește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- pocăiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- pocăiește
- imperfect pers. 1 singular
- pocăiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să pocăiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să pocăiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (pokajati sen).