Înțelesuri
- 1
(În religia creștină) Părerea de rău pentru păcatele făcute, însoțită de dorința de a le ispăși.
„În post, credincioșii se spovedesc în semn de pocăință.”
- 2
Prin extensie, regretul sincer pentru o faptă rea sau pentru o greșeală.
„Și-a cerut iertare cu o pocăință care părea sinceră.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: pocăinței; plural: pocăințe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- pocăinței
- plural
- pocăințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).