DEX Dicționar

pocăință

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    (În religia creștină) Părerea de rău pentru păcatele făcute, însoțită de dorința de a le ispăși.

    „În post, credincioșii se spovedesc în semn de pocăință.”

  2. 2

    Prin extensie, regretul sincer pentru o faptă rea sau pentru o greșeală.

    „Și-a cerut iertare cu o pocăință care părea sinceră.”

Cum se folosește

Genitiv-dativ: pocăinței; plural: pocăințe.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
pocăinței
plural
pocăințe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „a pocăi”, cu sufixul -ință.

Cuvântul de bază, în dicționar: a pocăi

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera P