Înțeles
Zgomot scurt și puternic, ca de lovitură sau de explozie mică.
„Se auzea pocnitura biciului.”
Sinonime
- pocnet
- detunătură
Cum se folosește
Plural: pocnituri. Variantă: pocănitură.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- pocniturii
- plural
- pocnituri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a pocni, cu sufixul -tură.