Înțeles
Sentiment de vinovăție și regret pentru o faptă greșită.
„A simțit remușcare imediat după ce a țipat la ea.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- remușcării
- plural
- remușcări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza remords, derivat din latinescul remordere („a mușca din nou”, adică a chinui conștiința).