Înțelesuri
- 1
Revenirea la viață sau la putere a ceva care părea pierdut.
„Satul trăiește o renaștere de când au venit turiștii.”
- 2
(Cu majusculă) Epoca de înflorire a artelor și științelor din Europa, din secolele XIV–XVI.
„Leonardo da Vinci e cel mai cunoscut artist al Renașterii.”
Sinonime
- reînviere
- revigorare
- reînflorire
- regenerare
Antonime
- decădere
- declin
Cum se folosește
Pluralul e „renașteri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- renașterii
- plural
- renașteri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din „renaște”; cu sensul de epocă istorică, după franceza Renaissance.