Înțeles
Tragerea unui vehicul de către altul care se deplasează singur.
„Remorcarea mașinii defecte s-a făcut până la service.”
Sinonime
- tractare
- remorcaj
Cum se folosește
Plural: remorcări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- remorcării
- plural
- remorcări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a remorca (din franceză, remorquer).