Înțelesuri
- 1
Regret sau remușcare pentru o faptă greșită.
„A simțit o căință adâncă pentru vorbele rostite.”
- 2
(Biserică) Durere sufletească pentru păcate, cu hotărârea de a nu le repeta.
„Căință sinceră aduce iertarea.”
Antonime
- impenitență
Cum se folosește
Plural: căințe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- căinței
- plural
- căințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a se căi, cu sufixul -ință.