Înțelesuri
- 1
Acoperământ pentru cap făcut din blană de oaie, de miel sau de alt animal; cușmă.
„Ciobanul purta o căciulă neagră de miel și iarna, și vara.”
- 2
Figurat, familiar: om, persoană, luată ca unitate la o socoteală.
„Au plătit câte zece lei de căciulă.”
- 3
Obiect în formă de căciulă care acoperă ceva, de pildă un coș sau un horn; pălăria unei ciuperci.
„Hornul avea o căciulă de tablă împotriva ploii.”
Sinonime
- cușmă
Cum se folosește
Genitiv-dativ: căciulii; plural: căciuli.
Expresii și locuțiuni
- a se simți cu musca pe căciulăA se simți vinovat.
- a-și scoate căciulaA-și descoperi capul ca să salute pe cineva sau în semn de respect.
- la așa cap, așa căciulăCum e omul, așa îi e și purtarea.
- asta e altă căciulăAsta e cu totul altceva.
- a-i ieși cuiva părul prin căciulăA-i fi foarte greu; a se sătura de așteptat.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- căciulii
- plural
- căciuli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Origine nesigură; e apropiat de albanezul kësulë.