Înțelesuri
- 1
Unealtă de săpat, ca o lopată cu lama îngustă și ascuțită, prinsă de o coadă de lemn; hârleț.
„Am săpat straturile din grădină cu cazmaua.”
- 2
(Regional) Târnăcop, unealtă de spart pământul tare.
„Muncitorii spărgeau pământul înghețat cu cazmalele.”
Sinonime
- hârleț
- târnăcop
Cum se folosește
Articulat: cazmaua. Plural: cazmale.
Forme flexionare
- articulat
- cazmaua
- genitiv-dativ articulat
- cazmalei
- plural
- cazmale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (kazma).