Înțelesuri
- 1
Glugă care acoperă tot capul și fața, cu deschizături doar pentru ochi (și uneori pentru gură).
„Jefuitorii purtau cagule și nu au putut fi recunoscuți.”
- 2
Mantie cu glugă purtată de călugări.
„Călugărul și-a tras cagula pe cap și a ieșit în ploaie.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: cagule. G.-D.: cagulei.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cagulei
- plural
- cagule
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (cagoule).