Înțelesuri
- 1
Barcă ușoară, ascuțită la ambele capete, condusă cu una sau două padele.
„A coborât râul într-un caiac.”
- 2
Sport nautic practicat cu această barcă.
„Fratele meu face caiac de la zece ani.”
- 3
Mică barcă acoperită cu piele de focă, întrebuințată de eschimoși.
„Vânătorul și-a împins caiacul în apa înghețată.”
Cum se folosește
Plural: caiace.
Forme flexionare
- plural
- caiace
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (kayak).