Înțelesuri
- 1
(Persoană) care suferă de o manie, adică e stăpânită de o idee fixă.
„Medicii au internat un bolnav maniac, obsedat de curățenie.”
- 2
(Persoană) care se preocupă exagerat de un lucru sau are obiceiuri ciudate.
„E maniac cu ordinea: își aliniază creioanele pe birou.”
Sinonime
- tipicar
- tabietliu
Forme flexionare
- masculin plural
- maniaci
- masculin plural
- maniace
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza maniaque.