Înțeles
Fiecare dintre cele două oase lungi de la baza gâtului, care leagă umărul de stern.
„A căzut de pe bicicletă și și-a rupt clavicula.”
Cum se folosește
Pluralul e „clavicule”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- claviculei
- plural
- clavicule
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina clavicula și franceza clavicule.