Înțelesuri
- 1
Mișcare ondulatorie a mării, rămasă după furtună sau după un vânt puternic.
„Vaporul se legăna pe hulă după vijelie.”
- 2
(Regional) Prăbușire de munte sau de deal; drum care urcă prin scobitura unei coaste.
„Căruța a urcat pe o hulă din deal.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: hule.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- hulei
- plural
- hule
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (houle).