Înțelesuri
- 1
Căldură mare și apăsătoare, din zilele toride de vară; arșiță.
„Meteorologii au emis cod roșu de caniculă pentru sudul țării.”
- 2
Intervalul de vară dintre 22 iulie și 23 august, în care Sirius, cea mai strălucitoare stea, urcă și coboară pe cer o dată cu Soarele.
„În popor se spune că în perioada caniculei nu e bine să faci baie în râu.”
Sinonime
- arșiță
- zăpușeală
- dogoare
Antonime
Cum se folosește
Plural: canicule. G.-D.: caniculei.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- caniculei
- plural
- canicule
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (canicule) și din latină (canicula).