Înțelesuri
- 1
Barcă îngustă și ușoară, cu capetele ascuțite, condusă cu o vâslă scurtă de un om care stă în genunchi.
„Ivan Patzaichin a câștigat medalii olimpice la canoe.”
- 2
Sportul care se practică cu astfel de bărci.
„Fiul meu face canoe la clubul din oraș.”
- 3
Barcă ușoară a indienilor din America de Nord.
„Indienii coborau râul în canoe din scoarță de mesteacăn.”
Sinonime
- pirogă
Cum se folosește
Nu se schimbă la plural: „o canoe”, „două canoe”.
Forme flexionare
- articulat
- canoea
- genitiv-dativ articulat
- canoei
- plural
- canoe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza canoë.