Înțelesuri
- 1
Latura îngustă a unui obiect plat; muchie.
„Pe cantul mesei se văd urme de zgârieturi.”
- 2
Partea copertei unei cărți legate care depășește filele.
„Cantul cărții s-a uzat de la atâta folosire.”
- 3
Marginea tăișului unui schi, pe care se sprijină la viraje.
„Schiorul și-a ascuțit cantul înainte de coborâre.”
Cum se folosește
Plural: canturi. Nu se confundă cu «cânt», cântec.
Forme flexionare
- plural
- canturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germană (Kante).