Înțelesuri
- 1
Local în care se servește masa angajaților unei instituții, studenților sau persoanelor nevoiașe.
„Luăm prânzul la cantina facultății.”
- 2
(Ieșit din uz) Încăpere dintr-o unitate militară în care se cumpărau alimente și obiecte.
„Soldații treceau pe la cantină după țigări.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cantinei
- plural
- cantine
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza cantine.