Înțelesuri
- 1
Partea de sus a corpului omenesc sau cea din față la animale, care cuprinde craniul.
„S-a lovit la cap și i s-a făcut un cucui.”
- 2
Mintea, judecata, gândirea.
„Are cap bun la matematică.”
- 3
Persoană, individ (mai ales la numărătoare).
„Am strâns câte zece lei de cap.”
- 4
Conducător, șef.
„El e capul familiei de când a murit tatăl lor.”
- 5
Capătul, marginea unui lucru.
„La capul mesei stătea bunicul.”
- 6
Începutul sau sfârșitul a ceva.
„Hai s-o luăm de la cap.”
- 7
Partea rotunjită sau îngroșată a unui obiect.
„Capul cuiului s-a îndoit la prima lovitură.”
- 8
Fiecare exemplar dintr-o turmă.
„Are o turmă de o sută de capete.”
- 9
Fâșie de uscat care înaintează în mare; promontoriu.
„Corabia a ocolit Capul Bunei Speranțe.”
Sinonime
- căpățână
- minte
- conducător
- capăt
Expresii și locuțiuni
- Din cap până-n picioarede sus până jos, în întregime.
- Cu noaptea-n capfoarte devreme, în zori.
- A-și bate capula se frământa cu un gând, a căuta o soluție.
- A da peste capa) a răsturna, a doborî; b) a strica o socoteală.
- Cap de familiecel care ține casa și răspunde de ea.
- A nu-i intra în capa nu putea pricepe ceva.
Etimologie
Moștenit din latină (caput, capitis); sensul geografic vine din franceză (cap).