Înțelesuri
- 1
Facultatea de a gândi, a judeca și a memora; ansamblul proceselor psihice.
„Are o minte ageră, prinde repede orice explicație.”
- 2
Rațiune, judecată sănătoasă.
„Ține minte ce ți-am spus și nu te lăsa păcălit.”
Expresii și locuțiuni
- A-i trece cuiva prin mintea-i veni cuiva o idee, de obicei brusc.
- A avea prezență de spirit / mintea reacționa corect și rapid într-o situație neașteptată.
- Fără mintenechibzuit, nesăbuit.
- Ieșit din minținebun, care și-a pierdut judecata.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- minții
- plural
- minți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul mens, mentis.