Înțeles
(În locuțiunea „în amonte”) Spre izvor, în susul apei, față de un loc anume.
„Moara era la doi kilometri în amonte de pod.”
Antonime
Cum se folosește
Articulat: amontele. Aproape numai în locuțiunea „în amonte (de)”; opusul ei este „în aval”.
Forme flexionare
- articulat
- amontele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiană (a monte).