Înțelesuri
- 1
Partea de sus a feței, între sprâncene și păr.
„Și-a șters fruntea de sudoare.”
- 2
Cel mai bun, cel mai de seamă dintr-un grup.
„E în frunte cu media la clasă.”
- 3
Partea din față a unui grup, a unei coloane sau a unei mișcări.
„Steagul era purtat în fruntea cortegiului.”
- 4
(Prin extensie) Cap, față, chip.
„A plecat cu fruntea sus, deși pierduse.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- În frunteîn față, înaintea celorlalți.
- De fruntede primul rang, foarte bun.
- Cu fruntea suscu mândrie, fără rușine.
Etimologie
Din latinescul frons, frontis.