DEX Dicționar

frunte

substantiv feminin4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Partea de sus a feței, între sprâncene și păr.

    „Și-a șters fruntea de sudoare.”

  2. 2

    Cel mai bun, cel mai de seamă dintr-un grup.

    „E în frunte cu media la clasă.”

  3. 3

    Partea din față a unui grup, a unei coloane sau a unei mișcări.

    „Steagul era purtat în fruntea cortegiului.”

  4. 4

    (Prin extensie, în expresii) Capul, chipul cuiva, ca semn al demnității.

    „A plecat cu fruntea sus, deși pierduse.”

Sinonime

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • În frunteîn față, înaintea celorlalți.
  • De fruntede primul rang, foarte bun.
  • Cu fruntea suscu mândrie, fără rușine.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
frunții
plural
frunți

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latinescul frons, frontis.

Cuvinte formate din „frunte”

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera F