Înțelesuri
- 1
Titlu de noblețe moștenit, așezat între viconte și marchiz; persoana care poartă acest titlu.
„Moșia era a unui conte scăpătat.”
- 2
(În Evul Mediu) Stăpânitor al unui ținut, cu putere militară și de cârmuire.
„Contele răspundea în fața regelui de paza hotarului.”
Sinonime
Cum se folosește
Femininul e „contesă”.
Expresii și locuțiuni
- Titlu de conterangul de noblețe purtat și lăsat moștenire.
- Contele Draculapersonajul de roman clădit pe seama lui Vlad Țepeș.
Etimologie
Din franceză (comte), la origine din latinescul comes („însoțitor al împăratului”).