Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre organele osoase din gură, cu care se rupe și se mestecă mâncarea.
„Îl doare un dinte de jos, din spate.”
- 2
Fiecare dintre proeminențele unei unelte sau ale unei roți.
„S-au îndoit doi dinți la greblă.”
- 3
Vârf ascuțit de stâncă sau de munte.
„Dintele de piatră se vede din tot satul.”
Sinonime
- măsea
- colț
Expresii și locuțiuni
- A avea un dinte împotriva cuivaa-i purta pică.
- A scrâșni din dinția-și stăpâni cu greu mânia sau durerea.
- Înarmat până în dințiînarmat cu tot ce se poate.
- Dinte pentru dinterăsplată pe măsura faptei.
Etimologie
Moștenit din latină (dens, dentis).