Înțelesuri
- 1
Locul în care se împreunează două laturi ori două muchii ale unui obiect.
„S-a lovit de colțul mesei.”
- 2
Locul dintr-o cameră unde se unesc doi pereți; ungher.
„A pus bradul în colțul dinspre fereastră.”
- 3
Locul unde se întretaie două străzi.
„Ne vedem la colț, lângă farmacie.”
- 4
Loc retras, departe de ochii lumii.
„Și-a găsit un colț liniștit de țară.”
- 5
(masculin, plural „colți”) Dinte ascuțit, dintre cei din față și măsele; canin.
„Lupul și-a arătat colții.”
- 6
(masculin) Vârful firului de iarbă sau al plantei, când abia răsare din pământ.
„Au dat colții ierbii pe deal.”
Sinonime
- ungher
- margine
- canin
Cum se folosește
Același cuvânt are două pluraluri, cu înțelesuri diferite: „colțuri” sunt ungherele și marginile, „colți” sunt dinții și vârfurile ascuțite.
Expresii și locuțiuni
- A da din colț în colța se zbate să iasă dintr-o încurcătură, fără să reușească.
- A pune (un copil) la colța-l pedepsi punându-l cu fața la perete.
- A-și arăta colțiia se arăta agresiv, a lăsa să se vadă că nu e blând.
- Floare-de-colțplantă de munte cu frunze albe și pufoase, ocrotită de lege.
Etimologie
Din bulgarul kolec și sârbescul kolac („țăruș”).