Înțelesuri
- 1
Organ care conduce o mare unitate militară.
„Comandamentul a ordonat retragerea trupelor.”
- 2
Locul în care își are sediul acest organ.
„Mesagerul a ajuns la comandament în zori.”
- 3
(Figurat) Poruncă, regulă de urmat.
„Onestitatea era pentru el un comandament al vieții.”
Expresii și locuțiuni
- Comandament supremconducerea militară de cel mai înalt nivel, într-un stat sau într-o alianță, mai ales în timp de război.
Forme flexionare
- plural
- comandamente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul commandement.