Înțelesuri
- 1
Grad de ofițer aflat între sublocotenent și căpitan; cel care poartă acest grad.
„A fost înaintat locotenent după doi ani.”
- 2
(Învechit) Cel care ținea locul unui dregător sau al unui domnitor.
„Locotenența domnească a condus țara câteva luni.”
Sinonime
- ofițer
- loțiitor
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Locotenent-colonelgradul dintre maior și colonel.
- Locotenent-majorgradul dintre locotenent și căpitan, în armata română de altădată.
Etimologie
Din italiană (locotenente), cuvânt care înseamnă chiar „cel care ține locul”.