Înțelesuri
- 1
Care înțelege repede și judecă bine.
„E un copil inteligent, prinde din prima.”
- 2
(Despre fapte și hotărâri) Gândit cu cap; chibzuit.
„A fost o mutare inteligentă.”
- 3
(Despre aparate) Care se potrivește singur la ce are de făcut.
„Are un termostat inteligent, care învață programul casei.”
Expresii și locuțiuni
- Casă inteligentălocuință cu instalații care se conduc singure.
Forme flexionare
- masculin plural
- inteligenți
- feminin
- inteligentă
- feminin plural
- inteligente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (intelligent), la origine din latinescul intelligens.