Înțelesuri
- 1
Persoană însărcinată cu administrarea sau gospodărirea unei instituții, a unei case.
„Intendentul s-a ocupat de aprovizionarea școlii.”
- 2
(Înainte) Ofițer din serviciul de aprovizionare al armatei.
„Intendentul regimentului a împărțit uniformele.”
Sinonime
- administrator
- econom
Cum se folosește
Feminin: intendentă; plural: intendenți. Variantă: intendant.
Forme flexionare
- plural
- intendenți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (intendant) și din latină (intendens, -ntis).