Înțelesuri
- 1
Om care cumpără dintr-un magazin sau consumă într-un local.
„Sâmbăta magazinul e plin de clienți.”
- 2
Om care se folosește de serviciile cuiva — avocat, medic, meșter.
„Avocatul s-a întâlnit cu clientul înainte de proces.”
- 3
(În Roma antică) Om liber, dar fără drepturi depline, ocrotit de un patrician.
„Dimineața, clienții veneau să-și salute patronul.”
Sinonime
- cumpărător
- mușteriu
Antonime
Cum se folosește
Se rostește în două silabe la sfârșit: cli-ent. Femininul e clientă.
Expresii și locuțiuni
- Clientul are întotdeauna dreptateregulă de comerț: cumpărătorul trebuie mulțumit.
Atenție la scriere
- Ingredient, nu „ingrediant” — Se scrie „ingredient”, cu „-ent” la final: in-gre-di-ent. Plural: „ingrediente”.
Forme flexionare
- plural
- clienți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul client, ajuns acolo din latinescul cliens.